Reclame. Tot oraşul, televizorul, radioul, ziarele, mintea noastră, totul este invadat de reclame. O marcă de cafea care ne spune: „Deschide-ţi sufletul”. O alta, de ţigări, care încearcă să ne convingă: „In hoc signo vinces”. Un film care transformă fecioria într-un echivalent al inadaptării sociale, privind-o cu o condescendenţă vulgară. Şi, în timp ce merg pe Magheru (unde văd toate astea), îmi doresc să fie alături de mine un sfânt Francisc să predice mulţimii asteia grăbite şi agitate: Oameni buni! Sporovăiala la o cafea nu e spovadă. Între semnul crucii şi „iarba diavolului” e tot atâta distanţă ca între rai şi iad. Fecioria e o virtute, nu subiect de batjocură.
Doamne, Dumnezeul nostru, ce se întâmplă cu noi? De ce am ajuns să te batjocorim în asemenea fel?
Între toate aceste reclame, un banner - în chip paradoxal, foarte discret, dar insinuant -, pe faţada Bisericii Italiene, în plin Bulevard Magheru, în perioada Crăciunului 2005... În mijlocul acestei flagrante manifestări de consumism şi promiscuitate, un îndemn care încălzeşte inimile şi ne pune în prezenţa adevărului esenţial din vieţile noastre mărunte, inundate de atâtea lucruri neimportante, care ne ocupă (şi ne consumă în chip inutil) existenţa: „Cristos s-a născut. Veniţi să-l adorăm”. Cristos e din nou în ieslea din Betleem, neprimit, nevăzut, necrezut de nimeni. Discret precum bannerul de pe faţada Italienei. Ieslea s-a mutat pe Magheru, în forfota nebună a oamenilor cuprinşi de febra cosmopolitului shopping de ultim moment. Şi, în forfota asta, la fel cum nimeni nu l-a văzut acum 2000 de ani, nu-l vede nimeni nici acum...
Crăciunul nu înseamnă nici traficul dement, nici cozile nebune de la hipermarket, nici alergătura după cel mai cool brad, nici petrecerile interminabile, nici promiscuitatea „Crăciuniţelor” de la televizor... Crăciunul este tocmai opusul acestei frenezii, e nevoia de a rămâne în adoraţie, în linişte desăvârşită, înaintea ieslei... Americanii au o expresie care traduce perfect această necesitate de eliminare a confuziilor: „Put Christ Back in Christmas” – „Redaţi-l pe Cristos Crăciunului”. Ce poate fi mai legitim, atâta vreme cât al lui Cristos este Crăciunul, sărbătoarea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Iar roadele Întrupării, sunt ale noastre, ale tuturor... Şi ele fac adevărata bucurie a Crăciunului...
Nu pot să nu mă gândesc că şi anul acesta, oraşul va fi din nou inundat de reclame care să ne distragă atenţia de la adevărul simplu şi absolut al Întrupării... Şi ştiu că reclamele vor fi altele, pentru că pseudo-realitatea aceasta de mahala cosmopolită cere cu disperare a fi permanent reinventată şi reambalată sclipicios (kitschul e un avatar al ei, care scuză penibil lipsa de consistenţă metafizică!), în vreme ce bannerul modest al Italienei va fi acelaşi, căci Adevărul e imuabil...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu